Se va deconta avortul în România? Propunere legistativă

Ce presupune o propunere legislativă – poate ajunge lege?

Normele care stabilesc modul în care o propunere legislativă poate deveni lege se regăsesc și în Constituția României. 

Aceasta poate aparține fie Guvernului, fie deputaților sau senatorilor, fie unui număr de 100.000 de cetățeni.

După inițiativă, pentru a ajunge în Parlament, la Camera Deputaților sau Senat care o vor dezbate, se supune avizării Consiliului Legislativ, un organ consultativ al Parlamentului, pentru sistematizarea, unificarea și coordonarea sistemului legislativ și mai multor consilii competente. 

Prima Camera sesizată este cea decizională dar, în general, Camera Deputaților are în vedere domenii de reglementare mai importante.

Indiferent de ce Cameră competentă vorbim, propunerile sunt verificate de comisii parlamentare, care se consemnează într-un aviz consultativ. Dacă este adoptată, ambii Președinți ai Camerelor vor semna propunerea, ajungând la Președintele României pentru aprobare, fiind publicată în Monitorul Oficial și intrând în vigoare ca o lege. 

Așadar, acesta e modul sau traseul prin care și propunerea legislativă care face obiectul acestui articol poate ajunge lege.

Care este motivul emiterii acestei legi?

Propunerea legislativă din acest caz are în vedere modificarea și completarea Legii 45/2006 (în domeniul sănătății) și a Legii drepturilor pacientului 46/2003. Inițiativa a fost propusă de către senatori, iar, în prezent, e în dezbatere la Senat.

Cursul unei astfel de propuneri poate fi urmărit de către cetățeni pe tot parcursul ei, inclusiv cu avizele consiliilor, dar și cu expunerea de motive, fiind obligatorie, regăsindu-se pe site-ul Camerei Deputaților sau pe cel al Senatului. În expunerea de motive, se explică faptul că legea care era în vigoare în timpul comunismului a interzis întreruperea sarcinii, cu câteva excepții, și, astfel, femeile au ajuns să recurgă la alte soluții prin care să avorteze, nu la spitale, și nici la persoane specializate, deci nu în condiții sigure.

În prezent, Codul Penal nu pedepsește femeia care își întrerupe sarcina, dar, cu toate acestea, senatorii au explicat că dreptul femeilor de a avorta trebuie garantat. Însă există anumiți factori care pot să se interpună în exercitarea acestui drept – existența unor organizații nonguvernamentale, refuzul medicilor de a face această operație care împing femeile la alegerea unor servicii mult mai scumpe, la spitale private, sau consecințele (morale) pe care trebuie să le suporte o femeie dacă alege să nu păstreze o sarcină. Astfel, s-a decis să se garanteze acest drept, fiind important ca avortul să se realizeze în condiții de siguranță.

În ce situații se va deconta avortul?

În urma concluziei că avortul este mult prea scump, conform propunerii legiaslative, se va deconta din bugetul național dacă sarcina a survenit în urma unui raport sexual, pentru care s-a depus o plângere penală, dacă persoana are sub 18 ani și dacă nu realizează venituri sau primește beneficii de asistență socială.

Cum este perceput avortul în Uniunea Europeană?

Există state în Europa care permit și promovează avortul, după cum se poate observa și în diagramă, majoritatea permit avortul în primul trimestru de sarcină (până la 12 săptămâni). Există state care îl permit, dar au o legislație extrem de restrictivă, precum România, Slovacia și Ungaria, de exemplu. Nu în ultimul rând, în Polonia este aproape interzis, cu câteva excepții, iar în Malta este încă total ilegal.

Statele nordice au legalizat avortul sau nu l-au mai incriminat începând cu anii 1930-1950, fiind considerate cele mai liberale țări din Europa.

Suedia ocupă chiar locul întâi în Europa într-un clasament realizat de grupurile pro-avort, promovându-l și în a 18-a săptămână. În Suedia este ilegală interzicerea dreptului femeii la avort, chiar dacă cererea ei are la bază preferința unui anumit sex.

De asemenea, la baza asigurării acestui drept se află îngrijorarea pentru sănătatea și siguranța femeilor, având acces la avort în mod legal și sigur din punct de vedere medical. Pentru că, odată îngrădit acest drept, femeile vor recurge la metode ilegale și care le pot pune în pericol viața, cauzând chiar decesul - s-a întâmplat în țări precum Irlanda sau Polonia, unde există “femei-simbol”, de exemplu, dar nu numai în aceste două, ci și în alte state există sau au existat astfel de cazuri în care femeile sunt afectate de o legislație care nu le permite sau le îngrădește dreptul la avort. România se numără printre aceste țări din cauza decretului 770 din 1966, din perioada comunistă, abolit abia la căderea regimului lui Ceașescu. 

Irlanda a legalizat avortul începând cu 2018. După referendumul din 1983, în Constituția statului a fost consacrat dreptul la viață al copilului nenăscut, precizându-se că fătul are același drept la viață ca și mama.

‍

‍

Această poză ilustrează o reprezentantă a femeilor în Irlanda, Savita Halappanavar, avea doar 31 de ani când a decedat. În urma unei consultații medicale, i s-a spus că fătul nu va supraviețui, aceasta a solicitat întreruperea sarcinii, dar medicii i-au spus că nu pot face nimic atâta timp cât inima copilului bate. Astfel, a născut spontan un făt de sex feminin mort, mama a progresat spre șoc septic (infecție), ajungând la terapie intensivă, ceea ce i-a cauzat decesul. Moartea ei a inspirat femeile și a condus către abrogarea articolului din Constituție privind dreptul fătului nenăscut, imaginea femeii fiind folosită ca simbol în lupta obținerii dreptului femeii de a întrerupe o sarcină.

Chiar dacă în Polonia este permis avortul, de fapt, legislația este extrem de restrictivă. Mai mult decât atât, în 2020, Curtea Constituțională din Polonia a declarat că avortul unui făt grav malformat este ilegal, întărind și mai mult această legislație. În prezent, este permis dacă este rezultat în urma unui viol sau dacă viața mamei este în pericol. Însă, chiar dacă este vorba doar de aceste situații, politica spitalelor și a medicilor fac aproape imposibilă realizarea unui avort.

Un caz de acum câțiva ani a relevat această politică a medicilor, care pot refuza realizarea unui avort printr-o clauză de conștiință. Unei fete minore de 14 ani, cu dizabilități, i s-a refuzat avortul unei sarcine în urma unui viol de către unchiul ei, deși procurorul i-a dat o confirmare scrisă care i-ar fi permis dreptul la avort în mod legal. Cu toate astea, două spitale din regiune i-au refuzat acest drept, invocând această clauză. Conform procedurii, medicii trebuie să recomande un alt medic care să poată prelua procedura, lucru care nu s-a întâmplat, iar clauza poate fi invocată doar de persoane fizice, nu de un întreg spital.

Statisticile arată că în Polonia sunt efectuate doar 1000 de avorturi legal, cele în mod ilegal ar putea atinge o cifră de până la 100 de ori mai mare. 

Nu în ultimul rând, spre deosebire de celelalte State, Malta interzice avortul, fără absolut nicio excepție, având cele mai restrictive legi anti-avort din lume. E singurul stat din UE care interzice avortul chiar dacă sarcina rezultă dintr-un incest, viol, sau chiar dacă viața mamei este în pericol, în aceste minime condiții fiind permis în Polonia. Astfel, pentru femeile din Malta, singura opțiune este să apeleze la aceste servicii în străinătate.

‍

Avortul în SUA

În 2022, Curtea Supremă a Statelor Unite a anulat hotărârea dată în cazul Roe vs Wade, prin care s-a consacrat dreptul la viață privată, extinzându-se și asupra dreptului femeii de a face avort. Practic, după 50 de ani în care acest drept a fost garantat, SUA a ajuns în aceeași situație, ca înainte de această hotărâre, înainte de 1973.

Judecătorii Curții spun că hotărârea trebuia anulată, pentru că era total nefondată, dar și că Constituția nu face nicio referire la garantarea acestui drept. Cu toate acestea, această decizie este criticată inclusiv de Joe Biden, președintele SUA.

De la această decizie, fiecare stat poate interzice sau restricționa avortul, conform unor monitorizări, astfel că aproape 20 de state din SUA au implementat deja interdicții radicale privind întreruperea unei sarcini.

Ceea ce poate fi problematic este restrângerea drepturilor deja câștigate, în linii generale, astfel că nu ar trebui anulat un drept care a fost câștigat, pentru că legislația „trebuie să facă pași înainte, nu înapoi”.

‍

Legislația Uniunii Europene

Parlamentul Uniunii Europene critică anularea deciziei SUA care consacra dreptul femeilor la avort la nivel național. Mai mult decât atât, în iulie 2022, eurodeputații au adoptat o rezoluție prin care li se cere statelor membre ale UE să includă în Carta drepturilor fundamentale articolul care prevede că „orice persoană are dreptul la avort sigur și legal”, eurodeputații susținând că accesul la astfel de servicii sigure, legale și gratuite trebuie garantat.

Însă pentru a se introduce acest articol, toate cele 27 de țări membre UE ar trebuie să fie de acord, aspect care ar putea pune dificultăți, având în vedere că Malta interzice total avortul. 

‍

Dreptul la viață al mamei sau al fătului?

Conform World Health Organization, aproximativ 73 de milioane de avorturi au loc la nivel global anual, dintre care 45% dintre acestea sunt realizate în condiții nesigure (în lipsa unui medic specializat sau a unui mediu corespunzător).

Anual, se raportează că 13% din decesele materne pot fi atribuite avortului nesigur.

Statele care permit avortul, indiferent de motiv

90% dintre avorturi sunt realizate în condiții sigure

Statele care permit avortul, dar legislația restrictivă îl îngrădește

41% dintre avorturi sunt realizate în condiții sigure

Statele care permit avortul doar pentru a proteja viața și sănătatea femeii

25% dintre avorturi sunt realizate în condiții sigure

‍

Normele religioase

Ca și cele legale, normele religioase sunt reguli sau principii, dar spre deosebire normele legale, cele religioase nu sunt obligatorii din punct de vedere legal, iar dacă sunt încălcate, nu există vreo consecință juridică, ci doar una morală.

Astfel, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a transmis că „Avortul nejustificat medical, indiferent de ceea ce credem, rămâne o crimă în ordinea morală (ne)asumată în faţa lui Dumnezeu, aşa cum interzicerea totalitară a avortului rămâne o "crimă" în ordinea civilă şi politică, inadmisibilă la rândul ei. Biserica nu susţine aşadar interzicerea totalitară a avortului, care rămâne o opţiune inevitabil tragică pentru mamă, ci doar încurajează firesc respectarea acestui drept fundamental care alimentează mergerea omenirii mai departe. Biserica nu poate fi niciodată anti-natalistă, ci doar pro-viaţă.” Acesta a mai susținut că trăim într-o societate cu un maximum de drepturi și nicio responsabilitate.

Drept concluzie

Dreptul femeii la întreruperea unei sarcini poate stârni controverse în legislația fiecărui stat, în Biserică, dar și în societate, depinzând de fiecare om cum percepe acest drept.

La nivel mondial, se observă că unde avortul este restricționat, femeile trec peste barierele legale și apelează la alte modalități de a avorta, dar care, din păcate, au consecințe grave asupra vieții. 

În statele în care este permis avortul din orice motiv, se poate pune în discuție totuși și dreptul la viață al fătului, dar și scăderea natalității, în acest mod.

De aceea, îngrădirea totală a acestui drept nu garantează nepracticarea avortului, ci doar găsirea unor soluții periculoase de a ajunge la același rezultat.

Fiecărui stat îi revine datoria de a găsi voința generală și comună a societății și de a reglementa într-o manieră prin care să se respecte nevoile acesteia, fără să facă rabat de la drepturi și libertăți.

‍